68% din capacitatea anuală de producție de baterii planificată în Europa este în pericol, arată un studiu al Federației Europene pentru Transport și Mediu (Transport & Environment), în timp ce în România resurse esențiale stau 99% nefolosite.
În 2017, Comisia Europeană a creat Alianța Europeană a Bateriilor, o rețea prin care Uniunea își propunea să reducă din decalajul major față de principalii competitori din piață: China și Statele Unite. La momentul înființării Alianței (EBA), Uniunea nu producea mai deloc componente pentru baterii la scară largă și acoperea doar 3% din piață globală de profil.
Alianța Europeană a Bateriilor pornește de la o idee simplă: unirea forțelor și cooperarea în interiorul UE pe un lanț valoric astfel încât bateriile, inima revoluției industriale verzi, să fie fabricate „in house” – baterii „made in Europe” pentru momentul în care cererea de mașini electrice va exploda. Apelul Comisiei din 2017 a fost lansat către toate statele interesate ale Uniunii Europene și actorii industriali pentru a se alătura lanțului valoric al bateriilor de la materie primă brută sau procesată, producție de componente pentru celule de baterii, producție de celule de baterii, producție de acumulatoare, producție de mașini electrice, până la componentă de reciclare.
Totul cu finanțare de la Banca Europeană de Investiții. Șase ani mai târziu de la lansarea EBA, rețeaua cuprinde 800 de actori implicați industriali din sectorul public și privat care acoperă întregul lanț valoric și presupune investiții în jur de 180 miliarde de euro.
În primii ani de la lansare, Uniunea Europeană, prin Alianța Bateriilor, a devenit cel mai mare investitor în sectorul bateriilor din lume, cu investiții de două mai mari decât China. În 2019, de exemplu, UE a investit 60 miliarde de euro în timp ce China, doar 17 miliarde.
Poate una dintre cele mai notabile realizări în cadrul EBA este construcția de gigafactories – fabrici care produc baterii pentru vehicule electrice pe scară largă. În 2020, cu o investiție de la Banca Europeană de Investiții, compania suedeză Northvolt construia prima astfel de giga factory din Europa. Planurile Northvolt estimau o capacitate anuală de producție a fabricii de 16 GWh care ar urmă să crească până la 40 de GWh.
Prin comparație, China, principalul producător de baterii, a produs 230 GWh în 2019. EBA a pornit cu planuri ambițioase, care vizau nu doar reducerea decalajului față de marii competitori ci și transformarea Uniunii Europene într-un lider mondial în industria bateriilor.
Un obiectiv care pare destul de îndepărtat în acest moment din cauza unor probleme care au apărut pe lanțul valoric al bateriilor dar și din cauza unor evenimente majore: pandemia și războiul din Ucraina, care a dus la criză energetică și la creșterea prețurilor la energie. Totul s-a concretizat în blocaje și întreruperi în lanțul de aprovizionare amenințând climatul de investiții și competitivitatea europeană pe piață bateriilor.
Pe lanțul valoric, Comisia Europeană a constatat probleme majore în ceea ce privește accesul la materii prime esențiale pentru fabricarea bateriilor dar și lipsa forței de muncă calificate. Altfel spus, degeaba construiești giga factories dacă nu ai materii prime și ingineri cu pregătire specială în industria bateriilor. Încă din 2020 se cerea o atenție specială și investiții majore pentru accesul la materii prime în interiorul UE.
Materiile prime ca litiu sau cobalt sunt în momentul de față aduse în mare parte din afară Europei.
Se așteaptă ca cererea de litiu să crească de 16 ori până la sfârșitul deceniului și să fie de 60 de ori mai mare până în 2050.
Problemele s-au adâncit odată cu lansarea Legii pentru Reducere a Inflației din Statele Unite care oferă reduceri fiscale substanțiale cumpărătorilor de mașini electrice asamblate în SUA care folosesc baterii fabricate cu componente americane.
Un studiu al Federației Europene pentru Transport și Mediu (Transport & Environment) arată că 68% din capacitatea anuală de producție de baterii planificată în Europa este în pericol.
Odată cu legea americană pentru reducerea inflației, SUA s-au poziționat ca fiind cel mai interesant loc din lume pentru a produce celule de baterii. Estimările arată că producerea de baterii ar costă cu 30-40% mai puțin în SUA dacă Uniunea Europeană nu va lua măsuri să contracareze stimulentele financiare americane. Uniunea Europeană a răspuns.
Luna aceasta, pe 16 martie 2023, Comisia Europeană a prezentat legea privind planul industrial bazat pe zero-emisii prin care Comisia și-a reajustat unele obiective. Legea propusă are ca scop accelerarea procesului de autorizare și creșterea accesului la finanțare pentru tehnologiile curate, printre care și bateriile.
Potrivit lui Frans Timmermans, legea va permite obținerea mai rapidă a autorizațiilor, termene mai scurte, ghișee unice – proceduri mai ușoare. În privința materiilor prime esențiale, UE a anunțat ca își propune că până în 2030 să ajungem să extragem din solul Uniunii măcar 10% din materiile prime necesare, să prelucrăm 40% din necesar și 15% să reciclăm.
Cum se raportează România la Alianța Europeană a Bateriilor, o rețea care, dincolo de provocări, oferă oportunități uriașe - acces la finanțare, investiții, un salt industrial strategic și crearea a zeci de mii de locuri de muncă?
Din păcate, profilul României în cadrul Alianței Europene a Bateriilor este unul aproape inexistent prin comparație cu marii jucători Germania, Franța, țările nordice dar și cu țări din regiune ca Polonia, Ungaria sau Cehia.
Pe lista companiilor care fac parte din Alianța Europeană a Bateriilor, România apare cu un singur jucător, Prime Batteries Technology SRL, un producător de baterii litiu-ion.
Start-up-ul înființat în 2016 de doi antreprenori locali și-au unit forțele cu conglomeratul EIT InnoEnergy, co-fondat de Uniunea Europeană și intenționează să investească un miliard de euro pentru a-și crește capacitatea de producție la 8GWh până în 2026, de la 0,2 GWh, cât este în prezent. Prin comparație, o giga fabrică poate produce anual chiar și de 200 de ori mai mult, până la 40 GWh, adică baterii pentru mai mult de jumătate de milion de mașini electrice.
De ce o singură companie din România face parte din Alianța Europeană a Bateriilor, este o întrebare care poate constitui un subiect de sine stătător
Cert este că România poate face mult mai mult pe lanțul valoric al bateriilor europene astfel încât să ajungă un jucător important în regiune. Resursele sunt în est, industria e în vest.
Cam așa poate fi descrisă în linii mari poza momentului în ceea ce privește Uniunea Europeană. Iar România are resurse. Potrivit Institutului Geologic Român, țara noastră are zăcăminte de resurse aflate pe lista recent actualizată a materiilor prime strategice, esențiale pentru lanțul valoric al bateriilor.
De pildă, Europa are un necesar de 7% litiu pentru producția de baterii litiu-ion dar produce doar 3%, deci este necesară dublarea producției. Ștefan Marincea, fost director al Institutului Geologic Român spune că țara noastră poate fi „în mod cert” o sursă importantă de litiu și grafit.
Litiul se găsește în zona Munților Cindrel, la Contu-Negovanu. Argile cu potențial de litiu sunt în Dobrogea și la Moldova Nouă, dar avem și ape geotermale cu conținut de litiu în zona Bihorul de Sud. De asemenea, România are zăcăminte de grafit, din care se poate obține grafen, cel mai rezistent material cunoscut și cel mai bun conductor de electricitate.
Este utilizat la baterii și avansul tot mai agresiv al producției de mașini electrice face din grafen un material extrem de căutat. În România, grafitul este explorat și exploatat în zona Valea Galbenă din Gorj.
Potrivit aceluiași expert, țara noastră are „depozite uriașe” de magneziu în zona Budureasa dar și bor, element critic pe care alții nu îl au și pe care în momentul de față, Europa îl importă din Turcia. În opinia profesorului în geologie, statul român ar avea o imagine clară a situației resurselor critice și a cantităților exacte pe care le deținem dacă ar exista investiții în acest sens.
Cert este că 99% din resursele României sunt în acest moment nefolosite și orice interes în a activă și valorifica o astfel de resursă ar însemna un timp de așteptare de cel puțin 3 ani. O altă slăbiciune a lanțului valoric al bateriilor unde România poate avea un rol esențial este lipsa acută de specialiști.