Nu există o altă modalitate de a spune acest lucru – industria auto este în pragul unei schimbări seismice. Imaginați-vă o lume în care vehiculele electrice concurează direct cu cele alimentate cu combustibil în ceea ce privește autonomia. Acest viitor ar putea să nu fie atât de îndepărtat pe cât credem, datorită celor mai recente evoluții în tehnologia bateriilor.
Potrivit unui raport realizat de TrendForce, până în anul 2030 am putea avea în vedere vehicule electrice cu baterii complet solide în producția de masă. Această nouă generație de baterii ar putea oferi o autonomie de două-trei ori mai mare decât cea a bateriilor cu litiu lichid din prezent, ceea ce ar propulsa vehiculele electrice în aceeași ligă cu vehiculele convenționale cu combustibil.
În prezent, vehiculele electrice și cele hibride cu încărcare la priză se bazează în principal pe baterii cu litiu lichid, în special pe baterii de nichel-cobalt-mangan (NCM) și fosfat de litiu-fier (LFP). Cu toate acestea, aceste tehnologii par să își atingă deja limitele. Autonomiile pe care le oferă în prezent aceste baterii – între 500 km și 600 km pentru NCM și între 300 km și 500 km pentru LFP – sunt încă departe de cei între 600 km și 1.200 km pe care îi pot atinge vehiculele eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil.
Cu toate acestea, bateriile cu semiconductori pot schimba cu adevărat regulile jocului. Diferența cheie? Electrolitul. Înlocuirea versiunii lichide tradiționale cu una solidă aduce o mulțime de avantaje – mai multă stabilitate, un risc mai mic de rătăcire termică în timpul încărcării și descărcării și, mai presus de toate, o densitate energetică sporită.
Și căile potențiale către această utopie a stării solide? Sunt explorate rutele de sulfură, oxid și polimer, sulfura și oxidul fiind în prezent prezentate ca fiind cele mai bune opțiuni pentru mașinile electrice datorită densității energetice, eficienței și siguranței lor.
Industria mondială a automobilelor se află într-o competiție acerbă pentru a fi primul care trece linia de sosire a mașinilor cu semiconductori. Producătorii japonezi de automobile au ales calea sulfurii, Toyota, în colaborare cu Panasonic, fiind vârful de lance pentru producția de masă până în 2027. Între timp, producătorii auto europeni și americani și-au întins mrejele, investigând toate cele trei căi tehnologice.
În schimb, constructorii chinezi de automobile se concentrează pe calea oxidului și lansează deja baterii semisolide. Deși nu ating densitatea de energie a bateriilor complet solide, aceste alternative semisolide oferă totuși o valoare impresionantă de 300-400 Wh/kg.
Companii precum Nio, Dongfeng Motor și Seres adoptă rapid această tehnologie, iar Nio a prezentat recent o baterie semi-solidă care pretinde că oferă o autonomie de peste 1.000 km.
Totuși, nu este un moment potrivit pentru a deschide șampania încă. Drumul către producția în masă a bateriilor cu semiconductori este încă plin de obstacole. Obstacolele tehnice și problemele legate de costuri reprezintă doar o parte a poveștii, iar calendarul pentru implementarea pe scară largă a vehiculelor este incert. De exemplu, în ciuda promisiunilor legate de bateria sa semi-solidă, Nio și-a văzut programul de livrare amânat de mai multe ori. În timp ce densitatea de energie a bateriei este impresionantă, aceasta vine cu o ușoară penalizare în ceea ce privește greutatea și o creștere uriașă a costurilor.
Cu toate acestea, apariția bateriilor cu semiconductori reprezintă un salt important pentru industria vehiculelor electrice. Viziunea unui vehicul electric care să poată concura cu mașinile tradiționale alimentate cu combustibil în ceea ce privește autonomia nu este doar o iluzie. Este un viitor care bate deja ușor la ușile noastre. Pe măsură ce această cursă se intensifică, ciocnirile devin tot mai puternice, iar un lucru este clar: câștigătorii nu vor modela doar industria auto, ci și relația noastră cu transportul.
