Un nou proiect grandios, de o importanţă uriaşă pentru Marea Britanie şi Maroc, dar totodată şi la nivel global prin premiera tehnologică pe care o aduce, a fost aprobat de guvernul britanic drept proiect de importanţă strategică naţională, fapt care îi garantează implementarea prin ocolirea procedurilor de aprobări locale şi proceduri birocratice lungi pe care ar trebui să le treacă în mod normal un asemenea proiect. Noul proiect, dezvoltat de Xlinks, poartă numele de Morroco-UK Power Project şi va asigura producţia de energie regenerabilă în Sahara şi transportul ei spre Marea Britanie prin cabluri maritime directe, ducând astfel pentru prima dată în lume beneficiile energetice ale unei zone însorite într-o zonă ploioasă, lipsită de ele.
Cei de la Xlinks au o viziune globală la nivel de planetă pentru asemenea idei şi vor să ajungă la o etapă în care toată planeta ar fi interconectată prin cabluri puternice. În jurul ecuatorului ar fi peste tot parcuri enorme de producţie a energiei solare. Soarele nu apune niciodată pe toată planeta simultan, iar astfel întotdeauna cam jumătate de planetă ar produce energie din surse solare, livrând-o pentru beneficiul tuturor. Dacă am ajunge la un asemenea sistem interconectat pe întreaga planetă, cu rezerve mari de putere încât să se asigure acoperirea oricăror intermitenţe de vreme şi anotimpuri, atunci n-am prea avea nevoie nici de baterii mari de stocare la nivel de ţară a energiei regenerabile, pentru că pur şi simplu la amiază dăm surplusul celorlalţi, pentru ca ulterior să-l luăm înapoi de la alţii când avem nevoie de el.
Sună ca o idee genială, care poate funcţiona doar când toată planeta ar fi unită în asemenea porniri. Până când asta s-ar putea materializa, cei de la Xlinks au încercat să convingă guvernul britanic şi pe cel marocan să dezvolte şi să implementeze o primă asemenea fază de proiect, care să funcţioneze cu adevărat şi să aducă beneficii uriaşe pentru ambele ţări. Maroc s-a transformat în ultimii ani dintr-un mare importator de electricitate într-o ţară care exportă tot mai mult datorită centralelor sale solare imense, pe bază de oglinzi, care sunt într-o extindere permanentă. Şi întrucât proiectul celor de la Xlinks prevede construcţia de noi capacităţi de producţie a energiei regenerabile în Maroc, cu angajarea a mii de oameni, şi livrarea acestei energii regenerabile în Marea Britanie, ajutându-i pe cei din urmă să-şi acopere cererea de electricitate pentru tranziţia la maşini electrice şi în general la o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de CO2, proiectul a fost aprobat de ambele guverne. Iar acum, de la aprobarea ideii de principiu s-a trecut la clasificarea lui drept proiect strategic de importanţă naţională, ceea ce-i permite să meargă direct la aprobări rapide şi finale şi la proiectare, construcţie şi implementare, cu termeni clari.
Astfel, proiectul presupune construcţia capacităţilor de producţie a energiei solare şi eoliene în regiunea Guelmim-Oued Noun din Maroc, cu o putere instalată enormă, de 10,5 GW în total! Pentru comparaţie, cel mai puternic reactor nuclear din Europa, Olkiluoto 3, inaugurat în luna aprilie a acestui an în Finlanda, are 1,6 GW putere. Deci, 10,5 GW înseamnă de 6,5 ori mai mult!
Dar, bineînţeles, vorbind de energie solară şi eoliană, există intermitenţe, aşa că randamentul final e mai mic. Totuşi, conceptul noului proiect presupune că el va avea şi baterii ce vor însuma 20 GWh capacităţi de stocare, cu o putere de 5 GW livrată în reţea doar de la baterii, ceea ce înseamnă că la puterea maximă ele mai pot furniza 4 ore de electricitate, chiar şi pe timpul serii târzii sau nopţii. Energia solară va fi produsă pe bază de panouri fotovoltaice care vor urmări unghiul soarelui pe parcursul zilei, pentru un randament mai mare.
Cele două surse de energie regenerabilă, solară şi eoliană, din Sahara, cu tot cu centrala de baterii de alături, vor fi întinse pe 1.500 km pătraţi de deşert şi vor furniza Marii Britanii o putere medie de 3,6 GW, în mediu pe o durată de 20 ore pe zi. Practic nu se va furniza energie doar pe timp de noapte spre dimineaţă, când consumul e minim. Ziua şi seara se va furniza practic constant, datorită bateriilor existând şi posibilitatea de a acoperi vârfurile de seară. Un calcul elementar, ne arată că 3,6 GW putere medie pe durata medie a 20 de ore pe zi înseamnă 72 GWh de electricitate livrată în fiecare zi Marii Britanii din Maroc. La nivelul unui an, asta înseamnă 26,28 TWh de electricitate, mai mult decât jumătate din consumul anual al României şi de 6 ori mai mult decât consumul anual al Moldovei.
Doar acest proiect va furniza Marii Britanii 8% din electricitatea care va fi necesară în anul 2030, cu tot cu creşterile aşteptate de la maşini electrice. Proiectul urmează să devină complet funcţional în 2029, cu tot cu cablurile maritime trasate. Iar cablurile vor avea o distanţă de 3.800 km, de pe coasta vestică a Marocului până la cea a Marii Britanii, trecând pe lângă Portugalia, Spania şi Franţa, formând astfel cel mai lung cablu electric maritim din lume! Grupul de cabluri va fi format din 4 unităţi, trasate separat, pentru redundanţă.
Autorii proiectului spun că panourile solare generează de 3 ori mai multă electricitate în Maroc pe parcursul a 24 ore decât ar face-o în Marea Britanie, datorită unghiului de incidenţă a soarelui şi zilelor mai însorite. Din ianuarie până în martie, aceleaşi panouri produc de 5 ori mai mult în Maroc decât în Marea Britanie, prin urmare, generarea electricităţii acolo unde ea e mai productivă şi transportarea ei în alte regiuni e un lucru ce sporeşte randamentul de producţie a energiei regenerabile.
Pentru Maroc, acest proiect va însemna 10 mii de locuri de muncă în etapa de construcţie, apoi 2 mii de locuri de muncă permanente, şi un volum enorm de energie exportată. Costul proiectului e estimat la 20 miliarde de lire sterline.