- Săptămâna aceasta, imediat după încheierea COP28, ministrul adjunct al economiei din Rusia a declarat că țara sa va încerca să unească BRICS sub semnul tranziției energetice.
- India, de asemenea membru fondator al BRICS, are ambiții majore și în domeniul tranziției, EY preconizând că sectorul său energetic cu emisii reduse de carbon va atrage investiții de peste 250 de miliarde de dolari.
- China și India au refuzat să semneze angajamentul COP28 de a tripla capacitatea mondială de producere a energiei eoliene și solare, deoarece nu au apreciat limbajul referitor la cărbune inclus în document.
La ultima reuniune a OPEC+, Brazilia s-a alăturat OPEC în calitate de cel mai nou membru al său. Mișcarea nu a fost anunțată anterior și s-ar putea să fi surprins pe unii, mai ales după ce, în vară, președintele Lula da Silva a anunțat un pachet de tranziție energetică „foarte ambițios”. În cadrul COP28, OPEC a fost intens criticată pentru că s-a opus unei formulări care ar prevedea sfârșitul industriilor petroliere ale membrilor săi. Arabia Saudită a fost desemnată în mod special ca fiind personajul negativ, chiar dacă alocă miliarde de dolari pentru proiecte de tranziție și s-a raportat recent că a obținut 8,5 miliarde de dolari din obligațiuni verzi. Săptămâna aceasta, imediat după încheierea COP28, ministrul adjunct al economiei din Rusia a declarat că țara sa va încerca să unească BRICS sub semnul tranziției energetice. Acesta este același BRICS, acum extins, care se suprapune tot mai mult cu OPEC. Rusia va prezida alianța BRICS anul viitor, timp în care va avea sarcina „de a combina eforturile și abordările comune în spațiul eurasiatic și în spațiul BRICS”, a declarat Ilya Torosov într-un interviu pentru Bloomberg. BRICS nu este prima grupare geopolitică și comercială care vine în minte atunci când se ia în considerare tranziția. UE sau G7 sunt mult mai probabile ca prim gând. Cu toate acestea, se pare că tranziția energetică s-a revărsat în geopolitică, ceea ce ar explica de ce BRICS vorbește despre aceasta ca un bloc și nu ca membri individuali. Related: Andurand’s Wrong-Way Bet on Oil Cost Fund 54% Individual, blocul BRICS are China, cel mai mare investitor din lume în energie eoliană, solară și vehicule electrice și acasă la cea mai mare capacitate de energie eoliană și solară și cea mai mare piață EV. India, de asemenea membru fondator al BRICS, are ambiții majore și în domeniul tranziției, EY preconizând că sectorul său energetic cu emisii reduse de carbon va atrage investiții de peste 250 de miliarde de dolari. Africa de Sud, al cincilea membru al alianței, nu este un exemplu de energie cu emisii reduse, dar încearcă să schimbe acest lucru cu ajutorul unor finanțări prin îndatorare. Țara a anunțat recent cereri de propuneri pentru 5 GW de energie eoliană și solară și peste 600 MW de stocare în baterii. Cu alte cuvinte, BRICS poate include, începând din acest an, doi dintre cei mai mari producători de petrol din lume, dar își revendică, de asemenea, drepturile în tranziție. Cu toate acestea, procedează pragmatic. Torosov din Rusia a declarat pentru Bloomberg că țara va continua să se bazeze pe gazele naturale pentru generarea de energie, dar va încerca să reducă utilizarea cărbunelui, extinzând în același timp energia nucleară și hidro. China și India au refuzat să semneze promisiunea COP28 de a tripla capacitatea mondială de generare a energiei eoliene și solare, deoarece nu au fost de acord cu limbajul referitor la cărbune inclus în document. Era de așteptat. Ambele țări își extind capacitatea de producție de cărbune, India fiind singura care intenționează să tripleze producția internă de cărbune pentru a satisface cererea în creștere de energie. China, între timp, a aprobat noi proiecte de generare a cărbunelui la un ritm impresionant, egal cu două noi centrale pe săptămână anul trecut, potrivit grupului de reflecție privind schimbările climatice Centre for Research on Energy and Clean Air. Acest lucru se întâmplă chiar și în timp ce China crește capacitatea eoliană și solară la niveluri record. Arabia Saudită lucrează la creșterea capacității sale de producție de petrol la 13 milioane de barili, iar Brazilia are, de asemenea, planuri de creștere a producției de petrol pentru a finanța tranziția, printre altele.
Șeful de cabinet al lui Lula a declarat recent presei că Brazilia are nevoie de mai mulți bani din petrol pentru a finanța tranziția, un argument cu care Arabia Saudită va fi de acord. Prin urmare, având în vedere că majoritatea membrilor BRICS și-au stabilit planurile de tranziție – sau cel puțin ambițiile – este logic ca subiectul să fie discutat la nivel de grup. Este mai greu de spus la ce va duce discuția. Cu toate acestea, există șanse ca rezultatul să fie la fel de pragmatic ca planurile individuale ale fiecărui membru pentru o tranziție sau, în cazul Chinei și Indiei, o adăugare a mai multor surse de energie. De fapt, credința că BRICS va urma exemplul G7 sau al UE și va încerca să treacă de la hidrocarburi, energie nucleară și hidro la energie eoliană și solară este cel mai probabil greșită. Motivul pentru aceasta nu este doar faptul că jumătate din BRICS este puternic dependentă de veniturile din petrol. Este pentru că BRICS urmărește acest exemplu în timp real și vede consecințele nedorite. Canada a pus în aplicare o taxă pe carbon, iar, ca urmare, canadienilor le este din ce în ce mai greu să facă față cheltuielilor. Germania a investit miliarde și miliarde în energia eoliană și solară, doar pentru a fi nevoită să redeschidă generatoarele pe cărbune după ce și-a închis ultimele reactoare nucleare. Regatul Unit ar putea da faliment pentru a plăti dezvoltatorilor de capacități eoliene prețul cerut, deoarece costurile din acest sector cresc vertiginos. În plus, UE este în continuare un cumpărător important de gaze și petrol rusesc, prin intermediari. Guvernele care pun în aplicare politicile de mai sus în domeniul energetic sunt ferm convinse că acestea sunt singura cale corectă de urmat. S-ar putea spune că aceasta este o poziție riscantă, având în vedere că alegătorii sunt din ce în ce mai nemulțumiți de costul vieții. Totuși, guvernele nu cedează. Șansele sunt ca BRICS să urmărească acest lucru și să acorde atenție. Este un exemplu de manual despre cum să nu faci asta.