Sunetul blând al Clopotului Electric Oxford abia se aude, dar ceea ce îi lipseste în volum, compenseaza prin durabilitatea bateriei sale.
Clopotul sună din 1840, find unul dintre cele mai indelungate experimente stintifice din lume, desi ce l-a mentinut in functiune atât de mult timp rămâne un mister. Ce secrete ascunde cea mai veche baterie?
Profesorul de fizică Reverend Robert Walker, de la Universitatea Oxford (Anglia) a achizitionat clopotul in 1840, iar acum acesta poate fi gäsit in Laboratorul Clarendon al universitätii, incapsulat in spatele a doua straturi de sticla.
Partial datorită locatiei sale si partial datorită tipului de baterii pe care se presupune că functioneaza, clopotul este cunoscut si sub numele de „Clarendon Dry Pile” (baterile uscate Clarendon); baterile uscate sunt un tip timpuriu de baterie format din stive de discuri metalice.
Un motiv pentru care cea mai veche baterie a functionat atât de mult timp este faptul că clopotul nu necesită mult energie si nici nu pierde multă energie.
Cea mai veche baterie functionează de aproape doua secole
„In timp ce se miscã inainte si înapoi, ce se intâmplã este că micuta pendulă de plumb atinge cei doi clopotei de pe fiecare parte. Si se incarcã si se descarcă continuu. O mică cantitate de sarcină curge intre cele doua capete si singura pierdere, practic, este rezistenta aerului”, a explicat dr. Robert Taylor.
S-ar putea, de asemenea, să aibă legătură cu compozitia bateriilor, dar aici intervine misterul: desi oamenii de stiinta au câteva idei rezonabile, nimeni nu stie exact din ce sunt facute. Se numesc „dry pile” deoarece seamănă cu cele realizate de preotul si fizicianul italian Giuseppe Zamboni.
Pila Zamboni consta in „aproximativ 2000 de perechi de discuri de folie de staniu lipite de hârtie impregnate cu sulfat de zinc si acoperite pe cealalta parte cu dioxid de mangan”. Bateriile de la Oxford sunt, de asemenea, sigilate cu un invelis exterior considerat a fi sulf, ceea ce le face să arate mai degrabă ca niste lumânări, noteaza IFL Science.
Cu sigurantă nu sunt lumânări, altfel clopotul nu ar functiona, dar dacă cineva ar deschide bateriile, ceea ce ar strica evident experimentul, nu putem sti sigur ce se afla in interiorul lor si astfel cum contribuie acest lucru la longevitatea lor.
Chiar si aceasta baterie se va termina la un moment dat
O altă optiune este pur si simplu să asteptăm până când bateriile se epuizeazã în cele din urmă. Clopotul a avut o durată de functionare impresionantă, dar acea durată ar putea ajunge curând la sfârsit.
„Va continua sã functioneze pentru incă aproximativ cinci sau zece ani, având in vedere faptul că a încetinit vizibil în ultimii 40 de ani. Motivul pentru care se va opri este că va rămâne fără energie”, a spus Taylor.
„Toate bateriile se epuizeaza in cele din urma”, concluzioneaza el.