romania – apers

Hidroelectrica construiește un parc fotovoltaic de 9 MW în Țara Hațegului

Razvan — Thu, 19 Feb 2026 10:04:44 +0000

Hidroelectrica va construi un nou parc fotovoltaic cu o putere instalată de aproximativ 9 MW, proiect care va fi realizat de un consorțiu de companii românești și ar urma să fie finalizat în aproximativ un an. Investiția face parte din strategia companiei de extindere a portofoliului de producție dincolo de energia hidro, domeniul în care compania este lider pe piața românească.

Noul proiect, denumit „Parcul Fotovoltaic Țara Hațegului”, va avea o capacitate instalată de 8,9 MWp și o producție anuală estimată la aproximativ 11 GWh de energie electrică. Energia produsă va fi livrată în sistemul energetic național, contribuind la creșterea capacității de producție din surse regenerabile.

Contractul pentru realizarea investiției are o valoare de aproximativ 24,4 milioane de lei și a fost atribuit în urma unei proceduri de licitație la care au participat mai mulți ofertanți. Lucrările vor fi realizate de o asociere de companii românești formată din Electro‑Alfa International, liderul consorțiului, și General Me.El Electric.

Contractul este unul de tip „la cheie” și include proiectarea instalației, furnizarea echipamentelor, execuția lucrărilor, testarea sistemului și punerea în funcțiune a centralei. Durata totală a proiectului este estimată la 12 luni, primele două luni fiind dedicate fazei de proiectare, iar restul perioadei lucrărilor de construcție și instalare.

Pentru Hidroelectrica, proiectul marchează o etapă în strategia de diversificare a producției de energie regenerabilă. Compania operează în prezent peste 6 GW de capacități hidroenergetice și deține, de asemenea, parcul eolian de la Crucea. Dezvoltarea de centrale fotovoltaice completează portofoliul energetic al companiei și permite o utilizare mai flexibilă a infrastructurii existente.

Integrarea producției solare în portofoliul unui producător hidroenergetic oferă avantaje operaționale importante. Energia solară este produsă în special în intervalele de consum ridicat din timpul zilei, în timp ce hidrocentralele pot ajusta producția în funcție de necesarul sistemului. Această combinație permite echilibrarea mai eficientă a producției și o utilizare optimă a resurselor energetice.

Modelul de combinare a energiei hidro cu proiecte fotovoltaice este utilizat tot mai frecvent în Europa, deoarece permite producătorilor să își diversifice sursele de energie regenerabilă și să reducă dependența de variațiile hidrologice sau meteorologice.

Prin dezvoltarea noului parc fotovoltaic, Hidroelectrica continuă procesul de extindere a capacităților de producție din surse regenerabile și își consolidează poziția în sectorul energiei curate din România.

Europa schimbă direcția: în 2025, eolianul și solarul au depășit combustibilii fosili. România rămâne în urmă

Razvan — Thu, 29 Jan 2026 08:16:21 +0000

Raportul Ember 2026 confirmă o schimbare istorică în peisajul energetic al Uniunii Europene: pentru prima dată în istorie, producția de electricitate din surse eoliene și solare a depășit producția din combustibili fosili. Este o bornă simbolică, dar și practică, care marchează începutul unei noi epoci – una în care regenerabilele nu mai sunt o promisiune, ci noul pilon central al mixului energetic european.

Un 2025 de cotitură pentru Europa

În 2025, energia eoliană și solară au produs împreună peste 30 % din electricitatea UE, în timp ce toate formele de combustibili fosili – cărbune, gaz, petrol – au scăzut sub acest prag. Per total, regenerabilele au asigurat aproape 50 % din energia electrică a Europei, incluzând hidrocentralele, biomasă și alte surse curate.

În paralel, producția pe bază de cărbune a atins un minim istoric: 257 TWh, față de 705 TWh în 2015. În 19 state membre, ponderea cărbunelui în mixul electric a fost sub 5 %. Doar Germania și Polonia au rămas semnificativ dependente, concentrând împreună peste 74 % din producția totală de electricitate din cărbune a UE.

România – stagnare în plin avânt european

În timp ce Europa accelerează, România rămâne blocată într-o tranziție întârziată, afectată de cinci probleme sistemice majore:

Blocajele de racordare la rețea
Mii de megawați din proiecte eoliene și fotovoltaice aprobate nu pot fi racordate, pentru că rețeaua de transport (Transelectrica) și distribuție este subdimensionată și fără investiții strategice reale. ATR-urile sunt blocate în noduri precum Constanța, Tulcea sau Giurgiu, în timp ce proiectele mari de stocare întârzie.
Absența capacităților serioase de stocare
România are sub 50 MW instalați în baterii funcționale, față de zeci de mii de MW în Spania, Germania sau Franța. Fără stocare, intermitența solară și eoliană devine o problemă, nu o soluție.
Politici incoerente și neclare
Legislația pentru prosumatori, compensații financiare, PPA-uri și mecanisme de sprijin s-a schimbat frecvent, iar stabilitatea legislativă lipsește, descurajând investitorii pe termen lung.
Incapacitatea de a închide cărbunele
România continuă să opereze termocentrale pe lignit la Turceni, Rovinari și Mintia (redeschisă recent), în ciuda costurilor imense și presiunilor europene. Deși contribuția cărbunelui în mix a scăzut, ea rămâne semnificativă din cauza lipsei de alternative rapide.
Întârzierea decarbonizării industriei
Marii consumatori industriali (metalurgie, ciment, chimie) sunt încă dependenți de gaz și curent convențional, fără o strategie coerentă de electrificare pe bază de regenerabile.

O oportunitate ratată, dar nu pierdută

În acest context, România riscă să rămână consumator pasiv de energie regenerabilă produsă de alții – și importată pe cabluri. În loc să devină hub regional pentru energie curată, pe baza potențialului său solar, eolian offshore, hidro și nuclear, România rămâne captivă într-un mix dezechilibrat, cu infrastructură învechită și viziune politică de secol trecut.

Europa a intrat oficial în epoca post-carbon, cu regenerabilele în rol principal. România, deși membră a acestui club, pare încă prinsă în conflictele trecutului: cărbune vs gaz, stat vs piață, investiție vs frică. Diferența nu o mai face potențialul – ci curajul de a-l pune în practică.

Hidrogenul: promisiune de laborator, coșmar de drum lung

Razvan — Mon, 08 Sep 2025 07:39:35 +0000

Periodic, industria auto scoate de la sertar „cartea hidrogenului”. Sună bine, sună futurist, sună curat: alimentare rapidă, zero emisii la eșapament, doar vapori de apă. Iar acum BMW, în parteneriat cu Toyota, anunță că a reușit un progres: o instalație cu pile de combustie mai compactă, cu densitate mai mare de putere și cu randament îmbunătățit. Pe hârtie, e impecabil. În realitate, hidrogenul rămâne o fundătură tehnologică pentru industria auto. Și există motive clare pentru care nu este viitorul.

Randamentul energetic – cea mai mare problemă

Energia stocată într-un kilogram de hidrogen e impresionantă: 33,3 kWh net. Dar când trece prin întreg lanțul — electroliză, comprimare, transport, stocare, apoi conversie în electricitate prin pile de combustie — pierderile ajung la 60–70%. Din 100 kWh introduși, la roată rămân doar 25–30 kWh.

La un vehicul electric pe baterii (BEV), eficiența de la sursă la roată e de 70–80%. De aici diferența de cost și viabilitate: pentru aceeași distanță, BEV consumă jumătate din energia pe care ar cere-o un FCEV (Fuel Cell Electric Vehicle). Iar când energia regenerabilă e scumpă și limitată, să o pierzi pe drum devine absurd.

Infrastructura – colaps vizibil

Norvegia, patria mașinilor „eco”, are în prezent o singură stație de alimentare cu hidrogen, la sute de kilometri distanță de zonele populate. Germania, care investise miliarde în rețeaua H2 Mobility, a început să reducă ritmul și să închidă stații neprofitabile. SUA? California are câteva zeci de stații, dar cu întreruperi constante de aprovizionare și costuri uriașe.

Prețul la pompă e prohibitiv: între 10 și 15 €/kg, ceea ce înseamnă 0,50–0,80 €/km pentru un vehicul cu pile de combustie. Un BEV alimentat la casă sau la încărcare rapidă, în condițiile actuale din Europa, costă 0,15–0,25 €/km. Diferența e structurală și nu poate fi acoperită prin „optimizări” de randament.

Logistica hidrogenului – o problemă de fizică, nu de marketing

Hidrogenul e cel mai ușor element din univers, dar și cel mai dificil de stocat. Pentru a fi folosit la vehicule:

trebuie comprimat la 700 bari, ceea ce necesită rezervoare scumpe, grele și riscante;
sau lichefiat la –253 °C, ceea ce implică pierderi permanente prin evaporare și echipamente criogenice extrem de scumpe.

Transportul și distribuția lui presupun costuri logistice de câteva ori mai mari decât pentru combustibilii clasici sau electricitatea directă. Aici nu vorbim de lipsă de voință, ci de limitări fizice imposibil de ignorat.

Costurile industriale – scumpe și fără scalabilitate

Pilele de combustie necesită materiale rare: platina este catalizatorul clasic, iar chiar și cu inovațiile recente, reducerea cantității nu elimină costurile ridicate. În plus, procesul industrial e complex, sensibil și greu de scalat. Spre deosebire de baterii, care au intrat deja într-o curbă exponențială de scădere a costurilor, pilele de combustie rămân blocate la prețuri mari și volume mici.

Istoria e deja scrisă

Toyota Mirai, Honda Clarity Fuel Cell, Hyundai Nexo — toate sunt exemple de entuziasm urmat de realitate dură. Vânzările sunt marginale, câteva mii de unități pe an, în ciuda campaniilor de marketing și a subvențiilor generoase. În paralel, BEV-urile au depășit deja milioane de unități anual, cu rețele de încărcare care cresc exponențial.

Unde hidrogenul are sens

Hidrogenul nu e complet inutil. În industriile grele, unde electrificarea directă e dificilă (siderurgie, chimie, transport maritim, aviație pe distanțe lungi), hidrogenul sau derivații lui (amoniac, metanol) pot juca un rol. Dar pentru autoturisme, SUV-uri și autobuze urbane, bateria câștigă detașat.

România și realitatea locală

Pentru România, investiția în hidrogen auto ar fi nu doar inutilă, ci și periculoasă economic. Rețelele de alimentare sunt inexistente, costurile ar fi colosale, iar piața nu are volum pentru a justifica asemenea infrastructură. În schimb, dezvoltarea rețelelor de încărcare electrică pentru BEV, corelată cu investiții în energie regenerabilă, are sens și randament imediat.

BMW și Toyota pot să îmbunătățească randamentele pilelor de combustie, să reducă dimensiunile instalațiilor, să îmbunătățească performanțele. Dar nu pot schimba legile fizicii: hidrogenul va rămâne scump, dificil de stocat și distribuit, cu randament slab față de electricitatea directă.

Pentru industrie grea, hidrogenul poate fi un pilon. Pentru automobile, e o prospețime de broșură fără viitor. Adevărata competiție e în baterii: densitate energetică mai mare, costuri mai mici, cicluri de viață mai lungi.

Viitorul auto nu e alimentat de hidrogen. E alimentat de electroni, direct.

Producătorii chinezi evită tarifele UE la mașini electrice – importă hibride în România

Razvan — Thu, 04 Sep 2025 07:00:07 +0000

Tarifele impuse de Uniunea Europeană asupra mașinilor electrice din China au produs un efect imediat: o schimbare de strategie în lanțurile de export ale giganților auto chinezi. În locul vehiculelor complet electrice (BEV), tot mai multe companii au început să trimită în Europa hibride plug-in (PHEV) — ocolind astfel taxele grele fără a renunța la expansiunea pe continent.

Ce sunt tarifele și de ce au fost impuse

Comisia Europeană a introdus tarife suplimentare pentru vehiculele electrice cu baterii (BEV) fabricate în China, în urma unei investigații care a constatat subvenții masive acordate de statul chinez producătorilor auto. Tarifele pot ajunge până la 38% în plus față de taxa vamală standard de 10%.

Ținta principală: companii precum BYD, SAIC (deținătorul MG), NIO sau Xpeng. UE consideră că prețurile mici ale acestor vehicule se datorează nu doar eficienței industriale, ci și sprijinului de stat — ceea ce distorsionează piața europeană.

Cum funcționează portița legală

Tarifele se aplică exclusiv BEV-urilor — vehicule complet electrice, fără motor termic. Hibridele plug-in (PHEV), care combină motor electric cu unul termic, nu intră în aceeași categorie tarifară. Rezultatul: prețurile lor la import sunt mult mai mici.

Producătorii chinezi au observat rapid diferența și au început să prioritizeze PHEV-urile în exporturile către Europa. Branduri precum BYD, Chery și Leapmotor au introdus sau accelerat lansarea de hibride pentru piețele europene — inclusiv România.

Cazul României

Fiind stat membru UE, România aplică aceleași reglementări tarifare. Dar piața locală este și mai sensibilă la preț. Prin urmare, orice creștere de 20–30% a costului pentru un BEV importat poate face diferența între succes comercial și eșec.

Ce presupune concret această diferență? Iată o estimare:

Tip vehicul	Preț final în România
BEV (tarifat)	31.605 €
PHEV (netarifat)	25.401 €
Diferență	–6.204 €

Estimarea este făcută pentru un vehicul cu preț de fabrică de 20.000 €, transport 1.000 €, tarif BEV de 25% + 10% vamă, și TVA 19%. În cazul PHEV, se aplică doar taxa vamală și TVA.

Așadar, același vehicul, dar cu două tipuri de motorizare, poate ajunge să coste cu peste 6.000 € mai mult în varianta electrică pură, doar din cauza regimului tarifar.

Avantaje pentru chinezi

Preț competitiv păstrat – PHEV-urile pot fi vândute sub pragul psihologic de 30.000 €, acolo unde BEV-urile tarifate nu mai pot ajunge.
Acces la piețele europene – fără teama de sancțiuni, interdicții sau taxe vamale abuzive.
Adaptabilitate – PHEV-urile sunt acceptate în multe programe de subvenționare locală, chiar dacă nu la fel de generos ca BEV-urile.
Utilizare urbană – majoritatea PHEV-urilor oferă autonomie electrică suficientă pentru naveta zilnică, ceea ce le face o alternativă viabilă la BEV pentru consumatorii europeni.

Riscuri și limitări

Emisii – PHEV-urile rămân poluante în regim mixt și nu adresează complet obiectivul ecologic european.
Politici în schimbare – UE ar putea decide, pe viitor, să includă și PHEV-urile în regimul tarifar dacă strategia chineză devine prea agresivă.
Piață instabilă – consumatorii pot fi afectați de modificări rapide în legislație sau în prețuri, ceea ce afectează încrederea.

Producția locală: un alt plan B

Pe lângă ocolirea tarifelor prin hibride, producătorii chinezi pregătesc fabrici în UE. BYD, de exemplu, va construi în Ungaria prima sa uzină europeană, iar Chery își va asambla mașinile în Spania în parteneriat cu Ebro.

Producția locală permite nu doar evitarea tarifelor, ci și accesarea subvențiilor locale, a piețelor publice și chiar a programelor guvernamentale de electrificare a flotelor.

Ce urmează

Până în 2026, China vrea să tripleze producția internă de procesoare AI — iar la fel de ambițios este și în domeniul auto. Dacă UE nu modifică rapid cadrul tarifar, este probabil ca hibridele chinezești să ocupe o cotă tot mai mare din piață, inclusiv în România. Iar dacă producția locală se stabilizează, competiția se va muta din domeniul tarifelor în cel al produsului: calitate, autonomie, fiabilitate, post-vânzare.

Pentru consumatorul român, decizia este una de echilibru: preț accesibil azi, dar cu compromisuri pe termen lung. Iar pentru statul român, provocarea este de a sprijini electrificarea reală fără a deveni doar o piață de dumping pentru strategiile alternative ale marilor producători.

România, lider în energia eoliană offshore: Proiecte de miliarde de euro și zeci de mii de locuri de muncă până în 2035

Razvan — Wed, 02 Oct 2024 11:19:30 +0000

România se află pe punctul de a deveni unul dintre cei mai importanți actori în sectorul energiei eoliene offshore din Europa, conform raportului „Offshore Wind Roadmap for Romania”, realizat de Banca Mondială. Acest studiu detaliază potențialul extraordinar al României de a dezvolta proiecte de energie eoliană în Marea Neagră, cu investiții estimate la 19 miliarde de euro până în 2035. Conform raportului, proiectele vor adăuga aproximativ 7GW noi la sistemul energetic național, iar industria eoliană offshore ar putea crea până la 77.000 de locuri de muncă.

Potențialul impresionant al Mării Negre pentru energia eoliană

Conform studiului, România are un potențial total de 76GW în Marea Neagră, din care 22GW pe platforme fixe și 54GW pe platforme plutitoare, ceea ce face ca țara să aibă cel mai mare potențial energetic din Europa. Zona economică exclusivă a României din Marea Neagră a fost analizată în detaliu, iar viteza vântului în această regiune este estimată la 7,5-8 m/s, condiții excelente pentru dezvoltarea parcurilor eoliene. Experții estimează că primele proiecte majore, cu o capacitate între 3GW și 7GW, vor fi operaționale până în 2035.

„Energia eoliană offshore este verde, competitivă ca preț și are un efect semnificativ de multiplicare asupra economiei locale,” a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja. Acesta a subliniat că anul viitor, România va finaliza studiul privind amplasamentele optime pentru viitoarele centrale eoliene offshore, cu sprijinul continuu al Băncii Mondiale, Comisiei Europene și Departamentului de Stat al SUA.

Cadru legal inovator și sprijin european pentru proiectele eoliene

Un pas esențial în concretizarea acestor proiecte a fost adoptarea legii energiei eoliene offshore, ceea ce face din România prima țară din bazinul Mării Negre cu un cadru legislativ clar și atractiv pentru investitori. Acest avantaj competitiv oferă României oportunitatea de a deveni un hub regional pentru energia eoliană și de a juca un rol esențial în asigurarea securității și independenței energetice a regiunii.

„Suntem cu câțiva pași înaintea celorlalte state din regiune și trebuie să menținem tempoul. Dacă vom continua să fim primii, România are șansa de a deveni lider regional în sectorul energiei eoliene offshore,” a adăugat Burduja, mulțumind Comisiei Europene și DG Reform pentru sprijinul oferit.

Acest proiect ambițios nu doar că va contribui semnificativ la tranziția energetică verde a României, dar va stimula și economia locală prin crearea de zeci de mii de locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii și atragerea de noi investiții străine.

Invazia verde: Producătorii chinezi de mașini electrice vizează România pentru investiții majore

Razvan — Tue, 06 Aug 2024 16:53:47 +0000

Producătorii chinezi de mașini electrice plănuiesc investiții masive în Europa, iar România se numără printre țările vizate. Contactele recente dintre București și Beijing ar putea aduce producători chinezi de vehicule electrice și în România, oferind un impuls semnificativ economiei locale.

Într-un context global în care tranziția către vehiculele electrice devine o prioritate, România ar putea deveni un jucător important pe piața auto europeană. Reprezentanți ai guvernului român au purtat recent discuții cu omologii lor chinezi, explorând posibilitatea atragerii unor mari investitori din industria auto electrică. Aceste demersuri ar putea duce la deschiderea unor fabrici de producție și asamblare pe teritoriul țării noastre, creând mii de locuri de muncă și stimulând dezvoltarea infrastructurii locale.

Potrivit surselor apropiate negocierilor, interesul chinezilor este motivat de poziția strategică a României în Europa de Est, costurile competitive ale forței de muncă și oportunitățile de extindere pe piețele emergente din regiune. Un astfel de parteneriat ar putea transforma România într-un hub regional pentru vehiculele electrice, contribuind la îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon și la modernizarea sectorului industrial autohton.

„România are potențialul de a deveni o destinație atractivă pentru investițiile chinezești în tehnologia verde. Suntem deschiși la colaborare și la facilitarea acestor investiții, care vor aduce beneficii economice și tehnologice semnificative pentru țara noastră,” a declarat un oficial român implicat în discuții.

Pe lângă avantajele economice imediate, colaborarea cu producătorii chinezi de vehicule electrice ar putea stimula și dezvoltarea de noi tehnologii și inovații în domeniul mobilității sustenabile în România. Astfel, țara noastră ar putea profita de know-how-ul și resursele partenerilor chinezi pentru a accelera tranziția către un viitor mai verde și mai sustenabil.

Investițiile planificate de producătorii chinezi de mașini electrice în Europa, cu un accent special pe România, reprezintă o oportunitate majoră pentru dezvoltarea economică și tehnologică a țării. Așteptăm cu interes evoluția acestor discuții și impactul pozitiv pe care îl vor avea asupra economiei locale și a mediului.

Viitorul stocării energiei în Europa: Bateriile litiu-ion până în 2030

Razvan — Thu, 18 Jul 2024 14:14:11 +0000

Capacitățile de stocare în baterii litiu-ion în Europa și România sunt în plină expansiune, cu perspective ambițioase până în 2030. O privire asupra producătorilor de baterii, tipurilor de chimie utilizate și a metodelor de reciclare relevă un peisaj tehnologic în continuă evoluție.

Capacități de stocare în baterii litiu-ion în Europa 2024 și perspectiva 2030

În 2024, capacitățile de stocare în baterii litiu-ion instalate în Europa ating un total impresionant de peste 100 GWh. Această capacitate a fost realizată printr-o serie de proiecte majore puse în funcțiune începând cu 2018, marcând un avans semnificativ în infrastructura energetică. Până în 2030, se estimează că totalul va crește la peste 500 GWh, datorită unor investiții continue în tehnologie și sustenabilitate.

Capacități de stocare în România 2024 și perspectiva 2030

România, în 2024, are o capacitate de stocare instalată de aproximativ 5 GWh. Primele mari proiecte au fost inițiate în 2020 și au continuat să se dezvolte rapid. Până în 2030, se așteaptă ca această capacitate să se tripleze, ajungând la 15 GWh, susținută de politici guvernamentale favorabile și parteneriate cu companii internaționale.

Producători europeni de baterii în prezent și în perspectiva 2030

În prezent, Europa găzduiește producători importanți de baterii litiu-ion precum Northvolt (Suedia), Saft (Franța), și Varta (Germania). Până în 2030, se anticipează că lista va include și noi jucători emergenți, datorită cererii crescute și a inițiativelor de independență energetică.

Producători de baterii în România 2024 și perspectiva 2030

În 2024, România are câțiva producători locali de baterii litiu-ion, cum ar fi Rombat și Prime Batteries Technology. Până în 2030, acești producători plănuiesc să-și extindă capacitățile de producție și să atragă noi investiții pentru a deveni jucători relevanți pe piața europeană.

Tipuri de baterii litiu-ion pe piața de stocare

Pe piața de stocare, există diverse tipuri de baterii litiu-ion, fiecare având specificitățile sale tehnice și aplicații ideale. Printre cele mai comune se numără:

Litiu-ion fosfat de fier (LFP)
Litiu-ion nichel mangan cobalt (NMC)
Litiu-ion nichel cobalt aluminiu (NCA)

Tipuri de chimie a bateriilor pe piața de stocare

Chimia catodului:

Oxid de cobalt de litiu (LCO)
Oxid de mangan de litiu (LMO)
Oxid de nichel mangan cobalt (NMC)

Chimia anodului:

Grafit
Siliciu-grafit
Titanat de litiu (LTO)

Metode de colectare a bateriilor litiu-ion uzate

Colectarea bateriilor litiu-ion uzate se realizează prin puncte de colectare specializate în centrele de reciclare, programe de returnare la punctele de vânzare și inițiative de colectare la domiciliu.

Metode de reciclare a bateriilor litiu-ion uzate

Metodele de reciclare a bateriilor litiu-ion includ:

Hidrometalurgia: utilizarea de soluții chimice pentru a recupera metalele valoroase.
Pirometalurgia: utilizarea de temperaturi înalte pentru a topi și separa metalele.
Reciclarea directă: recondiționarea componentelor bateriilor pentru reutilizare.

Capacități de reciclare a bateriilor litiu-ion în UE

În Uniunea Europeană, există facilități de reciclare a bateriilor litiu-ion în țări precum Germania, Belgia, Franța și Suedia. Aceste facilități sunt echipate cu tehnologie avansată pentru a procesa și recupera materialele critice din bateriile uzate.

Reciclarea prin metoda pirotehnică

Reciclarea prin metoda pirotehnică implică utilizarea de proceduri termice intense pentru a descompune și separa componentele bateriilor litiu-ion. Această metodă este eficientă în recuperarea materialelor valoroase, însă necesită control riguros al procesului pentru a minimiza impactul ambiental.

Pe măsură ce Europa și România își dezvoltă capacitățile de stocare în baterii litiu-ion, provocările și oportunitățile din acest sector vor modela viitorul energetic. Investițiile continue în tehnologie, producție și reciclare sunt esențiale pentru a asigura un sistem energetic durabil și eficient.

România și Bulgaria domină Marea Neagră! Cele două state europene vor avea un viitor strălucit pe piața energetică

Razvan — Sun, 30 Jun 2024 10:53:53 +0000

România, Bulgaria și Marea Neagră. Guvernul de la Sofia i-a permis ministrului Energiei din Bulgaria, Vladimir Malinov, să semneze, săptămâna viitoare, un acord prin care să includă Holdingul Energetic Bulgar sau subsidiara sa în proiectul azer de construire a unui cablu submarin prin Marea Neagră către Europa, pentru a se transfera energie din surse regenerabile.

La sfârșitul lunii mai, a fost semnat un acord între CNTEE Transelectrica SA (România) și AzerEnerji JSC (Azerbaidjan), Electrosystem (Georgia) și MVM (Ungaria) pentru a se crea o societate mixtă pentru implementarea proiectului.

Holdingul Energetic Bulgar (Bulgaria) va fi al cincilea partener egal, cu o cincime din societatea mixtă.

Ce urmărește de fapt Azerbaidjanul?

Azerbaidjanul vrea să construiască o nouă linie electrică până la granița sa cu Georgia și un cablu în Marea Neagră pentru a furniza energie verde către România, Ungaria și Bulgaria. Există posibilitate de transport și în alte țări europene. Ideea principală este ca instalația să transfere energie verde (solară și eoliană, mai exact).

În luna mai, în timpul vizitei președintelui bulgar Rumen Radev la Baku, ministrul Vladimir Malinov, care l-a însoțit, a discutat cu omologul său Parviz Chahbazov despre proiectul Coridorului Energetic Verde și a subliniat că aceasta este o oportunitate excelentă pentru Bulgaria și Europa de Sud-Est, de a profita de oportunitatea de import și tranzit de energie electrică din surse regenerabile.

Holdingul Energetic Bulgar va fi acționar al proiectului

Guvernul de la Sofia a decis ca Holdingul Energetic Bulgar să participe la acest proiect în calitate de acționar. De altfel, Executivul a aprobat și pozițiile delegației bulgare conduse de ministrul Energiei din Bulgaria pentru cea de-a șasea reuniune a comisiei interguvernamentale de cooperare economică bulgaro-azeră. Evenimentul va avea loc pe data de 1 iulie 2024 la Baku, Azerbaidjan.

În cadrul evenimentului, s-ar putea încheia un acord privind aderarea Bulgariei la proiectul de transfer de energie regenerabilă din Marea Caspică, asigurarea gazelor naturale azere pentru Coridorul Vertical de Gaze și cooperarea în domeniile economiei, comerțului, agriculturii, transporturilor, turismului, apărării, proprietății intelectuale.

Sursă.

Prosumatorii, obligați prin lege să-și instaleze sisteme de stocare a energiei

Razvan — Sat, 29 Jun 2024 11:25:02 +0000

Prosumatorii existenți, precum și românii care doresc să devină prosumatori și solicită avize tehnice de racordare (ATR) în acest scop, care dețin sau vor să dețină sisteme de panouri fotovoltaice cu puteri instalate între 10,8 kW și 400 kW, vor fi obligați să-și monteze și instalații de stocare a energiei electrice regenerabile produse, a decis astăzi Parlamentul.

Modificarea legislativă a fost adoptată prin vot de către Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională, la propunerea PSD. În primăvară, ministrul PNL al Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că românii care accesează programul Casa Verde, de subvenționare a achiziției de panouri fotovoltaice, ar trebui obligați să-și instaleze și capacități de stocare.

Instalațiile de stocare ale prosumatorilor vor trebui să aibă fiecare putere de cel puțin 30% din puterea instalată a unităților de producție cu care sunt asociate, pentru puteri ale acestora din urmă cuprinse între 3 și 200 kW, și de cel puțin 50%, pentru puteri ale unităților de producție cuprinse între 200 și 400 kW.

″Puterea aprobată pentru a fi evacuată în rețea nu poate fi mai mare decât puterea instalată a instalației de stocare din cadrul locului de consum și de producere″, mai stipulează amendamentul. Prosumatorii existenți au ca termen de respectare a obligației de montare a instalațiilor de stocare data de 31 decembrie 2027, iar operatorii de distribuție au obligația actualizării certificatelor de racordare ale acestora.

Prosumatorii existenți au ca termen de respectare a obligației de montare a instalațiilor de stocare data de 31 decembrie 2027, iar operatorii de distribuție au obligația actualizării certificatelor de racordare ale acestora.

Celor care nu își vor îndeplini obligația până la termenul menționat li se vor modifica certificatele de racordare, de către operatorii de distribuție, în sensul stabilirii valorii puterii aprobate pentru a fi evacuată în rețea la valoarea de 3 kW, indiferent de puterile instalate ale capacităților de producere a energiei electrice ale prosumatorilor respectivi.

″Prosumatorii cu o putere instalată de până la 400 Kv/loc de producție sunt scutiți prin lege de la plata dezechilibrelor și, ca urmare, nu sunt interesați de autoechilibrare și de reducerea dezechilibrelor. În condițiile în care va crește capacitatea instalată în centralele electrice regenerabile și va scădea flexibilitatea sistemului, necesarul de rezerve de energie pentru echilibrarea sistemului va crește, ceea ce va face ca prețurile rezervelor de energie să crească. Și din acest motiv, rezultă ca fiind din ce în ce mai acută necesitatea integrării în sistemul energetic național (SEN) a instalațiilor de stocare, reducând în acest fel volumele de rezerve necesare și volumele de energie activate în Piața de Echilibrare, cu impact de reducere a tarifelor pe serviciile de sistem și a prețurilor de decontare în Piața de Echilibrare, care sunt ulterior transferate clienților finali″, se arată în nota de fundamentare a amendamentului.

Potrivit sursei citate, excedentul SEN din timpul zilei conduce la exporturi de energie la prețuri negative, urmate ulterior de importuri la prețuri ridicate.

″În ultima perioadă sistemul sistemul energetic este preponderent excedentar, situație care estimăm că va predomina și în continuare, pe fondul consumului de energie scăzut și al creșterii în continuare a capacității totale de producere instalată în centrale electrice noi și la prosumatori, respectiv a energiei livrate de prosumatori în sistem, fiind necesară, în consecință, asigurarea unui volum adecvat de rezerve la reducere de putere pentru echilibrarea SEN. Apariția prosumatorilor de energie electrică și instalarea accelerată a panourilor fotovoltaice la clenții finali de energie electrică casnici și industriali, evoluție care nu a fost luată în considerare până în prezent din punct de vedere al impactului asupra sistemului în ansamblu, corespunde unei reduceri de consum, în condițiile în care producția acestora nu este cunoscută în acest moment″, se mai spune în document.

Acolo se mai menționează că, la data de 29.02.2024, puterea instalată a prosumatorilor ajunsese la 1.554 MW, iar odată cu implementarea programului Casa verde fotovoltaic, se estimează o putere instalată la prosumatori de peste 2.000 MW. Date și mai recente arată că, la 30 aprilie 2024, capacitatea instalată a prosumatorilor a ajuns la 1.707 MW, fiind superioară celei a parcurilor fotovoltaice dispecerizabile dezvoltate de companii de profil, de 1.636 MW.

″La nivelul rețelelor electrice de distribuție, influența instalării masive de capacități de producere în cadrul locurilor de consum și apariția prosumatorilor care evacuează energia în surplus în rețea în cantități mai mari decât consumurile agregate în respectivele zone, conduce la supraîncărcarea rețelelor existente și la depășirea valorilor admise pentru tensiune, respectiv la apariția întreruperilor datorate acestora, ce pot afecta inclusiv consumatorii din vecinătate. Și în acest caz, soluția simplă, care să permită exploatarea instalațiilor de producere ale prosumatorilor fără întreruperi și fără scăderi ale puterii produse, o reprezintă integrarea soluțiilor de stocare, pentru atenuarea injecțiilor necontrolate de energie în rețea.

Propunerea (amendamentul) are în vedere stabilirea unei reguli potrivit căreia prosumatorii care doresc să evacueze energia în surplus în rețea să fie stimulați pentru autoechilibrare, prin instalarea de capacități de stocare care să preia surplusul de producție, în vederea consumului ulterior sau al evacuării ulterioare în rețea, atunci când aceasta nu este supraîncărcată. Puterea aprobată prosumatorului pentru evacuare în rețeaua publică este corelată cu cea a capacității instalației de stocare″, mai arată autorii amendamentului.

Nota de fundamentare citează și concluziile unui studiu realizat de Facultatea de Energetică din cadrul Universității Naționale de Științe și Tehnologie Politehnica București, la solicitarea organizației profesionale de sector care îi include și pe operatorii de distribuție a energiei, Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE). Studiul recomandă, printre altele, ″racordarea de unități de stocare la prosumatorii de joasă tensiune, stabilită prin reglementare încă de la racordare, ca obligație a prosumatorilor de a avea echipamente de stocare asociate centralelor electrice fotovoltaice (CEF), cu 50% din puterea instalată a CEF″.

″Știu că Ministerul Mediului are în vedere ca, începând din toamnă, în următorul program Casa Verde Fotovoltaice, să apară inclusiv capacitatea de stocare. Pentru ca, prin aplatizarea acestor curbe de consum, să nu se mai ajungă la situația în care să avem pe vârf de consum prețuri de 180 de euro și prețuri de producție negative de 20 sau 30 de euro, care creează niște probleme producătorilor de energie”, a declarat, recent, vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), Gabriel Andronache.

Sursă.

Piața energiei regenerabile se prăbușește: Consumatorii nu sunt destui, iar banii de investiții nu sunt suficienți!

Razvan — Sat, 29 Jun 2024 11:13:27 +0000

Investiţiile record în energie nu reuşesc să menţină cursul pentru ţinta mondială 2030 în energie regenerabilă, conform unui comunicat de presă al EY România. În pofida creşterii investiţiilor de anul trecut, de 1.800 de miliarde dolari în energie verde, inclusiv 660 de miliarde dolari în energii regenerabile, investiţiile rămân sub nivelul necesar pentru a îndeplini obiectivul COP28 de triplare a capacităţii de energie regenerabilă până în 2030.

Blocajul reţelelor şi costurile ridicate de capital ar putea să întârzie progresul, chiar atunci când este mai mare nevoia de o accelerare, potrivit celui mai recent studiu – EY Renewable Energy Country Attractiveness Index (RECAI 63).

Stocarea energiei, inclusiv sistemele de stocare a energiei în baterii (BESS), poate juca un rol esenţial în depăşirea provocării legate de blocajul reţelelor, care a atins acum proporţii acute pe multe pieţe mature. Această ediţie a RECAI analizează îndeaproape BESS, explorând modul în care acesta poate oferi oportunităţi profitabile pentru investitorii exigenţi.

„România a urcat trei poziţii în topul global realizat de EY, ajungând pe locul 36, mulţumită programelor de finanţare anunţate şi legislaţiei privind energia eoliană offshore. Există un potenţial semnificativ de creştere în continuare, prin obţinerea certificării europene a garanţiilor de origine şi facilitarea stocării energiei în baterii, aspecte care ar putea contribui la o clasare şi mai bună în ediţiile viitoare ale raportului”, a declarat Mihai Drăghici, partener, consultanţă, EY România.

Pe măsură ce energiile regenerabile proliferează şi electrificarea creşte, BESS va juca un rol esenţial într-un sistem energetic dinamic, uniformizând vârfurile de cerere şi ofertă şi contribuind la amânarea costurilor de extindere şi modernizare a reţelelor. Statele Unite, susţinute de un credit fiscal de 30%, în temeiul Legii privind reducerea inflaţiei, ocupă primul loc în noul clasament EY al celor mai atractive pieţe din lume pentru investiţiile în BESS. China, cu un sprijin guvernamental puternic, subvenţii şi planuri de reducere a costurilor BESS cu 30% până în 2025, se află pe locul al doilea, la mică distanţă. Urmează Marea Britanie pe locul al treilea, cu o concepţie sofisticată a pieţei energetice şi o nouă lege a energiei care clasifică BESS ca activ de producţie. Se preconizează o creştere de patru ori a implementării BESS la nivel mondial între 2023 şi 2030, ajungând la 572 GW/1.848 GWh.

În această ediţie a indexului RECAI, primele locuri sunt păstrate de SUA (poziţia 1), China (poziţia 2) şi Germania (poziţia 3), unde investitorii sunt atraşi atât de cererea clară de energie regenerabilă, cât şi de valoarea stabilită pentru proiecte. Constrângerile generate de reţele din Spania (locul 12) au făcut ca piaţa să iasă din top 10, iar Canada (locul 9) şi Japonia (locul 10) au intrat în top 10, datorită intenţiei clare de a maximiza potenţialul eolian offshore. Printre cele mai importante evoluţii în index se numără Belgia, care a urcat patru poziţii, ajungând pe locul 17, deoarece intenţionează să îşi tripleze capacitatea eoliană offshore până în 2040. Argentina, care se află acum pe locul 26, în urcare cu trei poziţii datorită angajamentului noului guvern de a redinamiza economia. Modificările aduse tarifelor de alimentare cu energie solară au făcut ca Vietnamul (poziţia 39) să coboare şase locuri.

În indicele normalizat, Danemarca se menţine pe primul loc. Grecia (+1), Chile (+2) şi Finlanda (+3) urcă în clasamentul economiilor mai mici pe locurile 2, 3 şi, respectiv 7, datorită unor planuri ambiţioase de tranziţie energetică şi unor stimulente guvernamentale atractive. Grecia şi-a dublat capacitatea de energie regenerabilă în ultimii patru ani, sectorul energiei regenerabile din Chile urmează să se dubleze în următorul deceniu, iar Finlanda şi-a stabilit obiective ambiţioase, pentru a deveni prima economie europeană cu emisii negative de dioxid de carbon, creând noi oportunităţi pentru potenţialii investitori.

Sursă.