Transferoviar Group, compania controlată de omul de afaceri Călin Mitică, urmează să primească două trenuri alimentate cu hidrogen, într-un moment în care tot mai multe state europene testează alternative la locomotivele diesel clasice și încearcă să reducă emisiile din transportul feroviar.

Apariția unor astfel de trenuri în România marchează un pas important pentru un sector feroviar care, deși esențial pentru transportul regional și industrial, continuă să funcționeze în mare parte pe infrastructură veche și pe tracțiune diesel.

Trenurile cu hidrogen funcționează folosind pile de combustie care transformă hidrogenul în electricitate. Practic, trenul este unul electric, însă nu are nevoie de electrificarea completă a liniilor de cale ferată. Energia este produsă direct la bord, iar emisiile rezultate sunt aproape inexistente, principalul produs secundar fiind vaporii de apă.

Acesta este și principalul motiv pentru care tehnologia atrage interes în Europa. Electrificarea clasică a liniilor feroviare este foarte costisitoare și poate dura ani sau chiar decenii. În schimb, trenurile cu hidrogen sunt prezentate drept o soluție intermediară pentru liniile regionale sau pentru traseele unde investițiile în infrastructură sunt greu de justificat economic.

În România, discuția devine și mai relevantă deoarece o mare parte a rețelei feroviare nu este electrificată. Multe rute regionale continuă să fie operate cu locomotive diesel vechi, cu costuri ridicate de întreținere și consum mare de combustibil.

În teorie, trenurile alimentate cu hidrogen ar putea reduce o parte dintre aceste probleme fără necesitatea reconstruirii complete a infrastructurii feroviare. În practică însă, tehnologia vine și cu provocări importante.

Una dintre cele mai mari probleme este infrastructura de alimentare. România nu are în prezent o rețea dezvoltată pentru producția, transportul și alimentarea cu hidrogen la scară mare. Practic, trenurile pot exista, însă ecosistemul necesar pentru operarea eficientă a acestora este încă aproape inexistent.

Mai există și problema costurilor. Trenurile cu hidrogen sunt considerabil mai scumpe decât cele diesel clasice, iar eficiența energetică a întregului lanț depinde foarte mult de modul în care este produs hidrogenul. Dacă energia utilizată pentru producerea hidrogenului provine din surse poluante, avantajele ecologice ale tehnologiei scad semnificativ.

În Europa începe deja să apară o competiție între două direcții tehnologice majore pentru transportul greu și feroviar: electrificarea bazată pe baterii și infrastructură clasică, respectiv utilizarea hidrogenului pentru traseele unde electrificarea completă este dificilă sau prea costisitoare.

Germania, Franța și alte state europene au lansat deja proiecte pilot cu trenuri pe hidrogen, însă rezultatele sunt analizate atent din punct de vedere economic. Deși tehnologia funcționează, costurile de operare și infrastructura necesară rămân subiecte importante de dezbatere.

În același timp, trenurile cu hidrogen au și o componentă puternică de imagine. Pentru multe guverne și companii, ele reprezintă simbolul unei tranziții către transport „verde”, fără a fi nevoie de modernizarea imediată și completă a infrastructurii feroviare.

Indiferent dacă hidrogenul va deveni soluția dominantă sau doar o tehnologie de tranziție, apariția unor astfel de trenuri în România arată că sectorul feroviar începe, lent, să intre în zona noilor tehnologii energetice și a modernizării transportului regional.