Cercetătorii norvegieni de la SINTEF, împreună cu constructorul naval Vard, lucrează la dezvoltarea unui sistem de încărcare inductivă destinat navelor electrice, capabil să transfere energie direct pe mare fără utilizarea cablurilor și a conectorilor metalici clasici.
Tehnologia este bazată pe transfer magnetic de energie, similar în principiu cu încărcarea wireless utilizată la unele dispozitive electronice, însă la o scară incomparabil mai mare și în condiții mult mai dificile. În locul mufelor tradiționale expuse la apă sărată, umezeală și coroziune, sistemul folosește bobine magnetice capsulate, concepute special pentru mediul offshore.
Proiectul este destinat inițial navelor de tip Service Operation Vessel (SOV), utilizate pentru întreținerea parcurilor eoliene maritime, dar și navelor Platform Supply Vessel (PSV), folosite în industria petrolieră offshore. Aceste nave operează constant în condiții dificile și au nevoie de soluții rapide și sigure pentru alimentarea cu energie.
Potrivit dezvoltatorilor, eliminarea contactelor metalice clasice poate reduce uzura, riscurile de avarie și problemele generate de expunerea permanentă la apă sărată și condiții meteorologice severe. În plus, sistemul ar putea permite procese de încărcare mai automate și mai sigure pentru echipajele maritime.
Norvegia investește puternic în electrificarea transportului naval, beneficiind de o infrastructură energetică solidă și de un excedent important de energie hidro. Țara este deja considerată unul dintre liderii mondiali în domeniul transportului maritim electric și al tehnologiilor offshore verzi.
Compania Vard susține că, pe termen lung, tehnologia ar putea contribui la dezvoltarea unei infrastructuri de încărcare de-a lungul întregii coaste norvegiene. Practic, anumite puncte maritime ar putea deveni hub-uri de alimentare pentru nave electrice și hibride, asemănătoare stațiilor de încărcare pentru automobilele electrice de pe uscat.
Totuși, implementarea unei astfel de tehnologii vine și cu provocări importante. Transferul inductiv de energie la puteri foarte mari presupune pierderi energetice care trebuie reduse cât mai mult pentru ca sistemul să fie eficient economic. În același timp, navele aflate pe mare sunt în permanentă mișcare, iar alinierea precisă dintre sistemele de transfer energetic poate deveni dificilă în condiții de valuri și vreme severă.
De asemenea, infrastructura necesară pentru alimentarea unor astfel de sisteme ar putea necesita investiții semnificative în rețele electrice portuare și offshore. Spre deosebire de încărcarea unui automobil electric, alimentarea unei nave implică cantități uriașe de energie transferate într-un timp relativ scurt.
Chiar și așa, proiectul arată direcția în care începe să se îndrepte industria navală. Pe măsură ce presiunea pentru reducerea emisiilor crește, iar electrificarea avansează, soluțiile considerate până recent apropiate de science-fiction încep să intre treptat în faza de dezvoltare practică și infrastructură reală.