Serbia ar putea deveni, chiar din acest an, prima țară din Europa care produce roboți umanoizi la scară industrială. Anunțul a fost făcut de președintele Aleksandar Vucic, în urma unor discuții avansate cu parteneri chinezi. Proiectul nu se rezumă la o simplă linie de asamblare, ci include centre de date, infrastructură dedicată și o componentă energetică masivă, fără de care întreaga investiție riscă să rămână o declarație de intenție.
Trei componente, o singură țintă
Potrivit declarațiilor oficiale, proiectul este structurat pe trei segmente principale:
-
O fabrică de roboți – unitatea de producție propriu-zisă, unde vor fi asamblați roboții umanoizi;
-
Centre de date – numite și „fabrici de date”, esențiale pentru antrenarea modelelor AI care vor controla roboții;
-
Infrastructura aferentă – logistică, mentenanță, cercetare și dezvoltare.
Președintele sârb a subliniat că este vorba despre inteligență artificială aplicată, nu doar despre software. „Cineva trebuie să facă acești roboți, mașinile, articulațiile și toate celelalte minuni, iar toate acestea ar putea fi produse în Serbia”, a declarat Vucic.
Cine sunt partenerii chinezi
În spatele proiectului se află doi investitori strategici din China:
-
Agibot Innovation – startup fondat în 2023 la Shanghai, specializat în roboți umanoizi. În ciuda vârstei fragede, compania a livrat anul trecut 5.000 de roboți, deținând aproape 40% din piața globală. William Shi, directorul pentru Europa, a confirmat că producția în Serbia ar putea începe în 2026 sau 2027, cu un volum inițial de 1.000-2.000 de unități anual.
-
Minth Group – producător de piese auto, listat la Hong Kong, prezent deja în Serbia din 2018. Compania are fabrici la Loznica și Šabac, cu 3.500 de angajați, și va asigura partea de integrare industrială.
Energia, marea necunoscută
Aleksandar Vucic a fost extrem de clar când a vorbit despre provocarea principală: „Acest proiect necesită de două ori câte 300 de megawați de energie electrică și trebuie să ne așezăm urgent la masă pentru a vedea cum rezolvăm această problemă” .
Pentru context:
-
Un reactor nuclear modular (SMR) produce între 300 și 500 MW
-
Un parc solar mediu din regiune generează 50-100 MW
-
Un oraș de 100.000 de locuitori consumă aproximativ 50-70 MW
Serbia are o rețea electrică deja solicitată și resurse interne limitate. Fără o soluție clară de alimentare, fabrica și centrele de date nu pot funcționa la parametrii proiectați.
Obiective pe termen lung
Vucic a anunțat că planul național vizează 50 de „fabrici inteligente” până în 2030, în care oamenii și roboții vor lucra împreună . Investițiile totale în aceste facilități sunt estimate la sute de milioane de euro.
De asemenea, roboții fabricați în Serbia vor acoperi o gamă largă de aplicații: de la automatizare industrială și logistică până la asistență medicală, educație și chiar control la frontieră. Vucic a menționat și o componentă de securitate: la următoarea paradă militară, Serbia intenționează să prezinte mii de roboți înarmați, fabricați local cu sprijin chinez .
Ce înseamnă pentru România
Serbia nu este membră UE, dar are un acord de liber schimb cu China care permite exportul produselor finite pe piața europeană fără bariere vamale. Asta înseamnă că, dacă proiectul va fi dus la capăt, în câțiva ani s-ar putea ca roboții umanoizi din Balcani să ajungă în fabricile și casele din Europa în locul celor made in Shanghai.
România are avantaje similare: forță de muncă calificată, poziție geografică bună, acces la infrastructură de date. Diferența este că Serbia negociază direct, la nivel prezidențial, și pune pe masă proiecte concrete. În timp ce alții încă dezbat, vecinii noștri trec la fapte.
Dacă partea energetică va fi rezolvată, Serbia are șansa reală de a deveni primul hub european de producție pentru roboți umanoizi. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, harta tehnologiei aplicate în Europa se va rescrie, iar centrul de greutate se va muta, pentru prima dată, în Balcani.
