Enery, unul dintre puținii producători independenți de energie regenerabilă din Europa Centrală și de Est, a anunțat recent lansarea unui proiect major în România, care ar putea reseta regulile jocului în domeniul energiei verzi – sau doar să le cosmetizeze. Este vorba despre proiectul hibrid Ogrezeni, în județul Giurgiu, un ansamblu fotovoltaic combinat cu baterii de stocare energetică, conceput să devină cel mai mare de acest fel din Europa de Sud-Est.
La prima vedere, cifrele sunt impresionante. Vorbim de o capacitate instalată de 761 (MWp), echivalentul a peste 530 de megawați alternativ (MW AC) injectabili în rețea. Sistemul de baterii va atinge peste un gigawat oră (GWh) de stocare, un prag rar atins în Europa la ora actuală. Estimările companiei indică o producție capabilă să alimenteze anual aproximativ 684.000 de gospodării, evitând în același timp emisii de peste 300.000 de tone de CO₂ în fiecare an. E greu să ignori o asemenea promisiune.
Locația nu este întâmplător aleasă. Ogrezeni, o comună din județul Giurgiu, se află într-o zonă cu iradiere solară puternică, aproape de granița cu Bulgaria și în apropierea infrastructurii de înaltă tensiune. Alegerea terenului permite atât optimizarea producției fotovoltaice, cât și integrarea facilă în rețeaua națională – o condiție critică pentru ca proiectul să devină funcțional, nu doar spectaculos pe hârtie.
Ce diferențiază Ogrezeni de alte parcuri solare din țară este însă componenta de stocare energetică, care îl transformă dintr-o simplă fermă fotovoltaică într-un sistem hibrid complet. În România, proiectele cu baterii integrate sunt încă la început, iar majoritatea parcurilor solare sau eoliene vând electricitatea direct în rețea, fără opțiunea de buffer. Cu alte cuvinte, produc când bate soarele sau vântul, nu când ai nevoie de curent. Ogrezeni promite să schimbe această paradigmă – cel puțin teoretic – printr-un sistem de baterii LFP de mare capacitate, capabil să stabilizeze livrările în perioadele de vârf sau să preia supraproducția pentru descărcare ulterioară.
Proiectul vine susținut de o finanțare solidă, în valoare de 460 de milioane de euro, obținută printr-un mecanism de project finance coordonat de UniCredit și participat de alte șapte bănci comerciale. Un element semnificativ este implicarea Three Seas Initiative Investment Fund (3SIIF), fond de investiții care susține proiecte strategice în regiune. Faptul că un astfel de fond pariază pe Ogrezeni indică nu doar potențialul economic, ci și miza geopolitică a proiectului.
Partenerul principal pentru execuție este Enevo Group, o companie românească cu experiență solidă în infrastructura energetică de mare putere. Lucrările de construcție urmează să înceapă în primul trimestru al anului 2026, iar punerea în funcțiune este estimată pentru vara anului 2027. Pe durata construcției, proiectul va crea în jur de 350 de locuri de muncă directe, dar impactul real asupra comunității locale va fi mai mare, prin lanțul de servicii conexe: cazare, alimentație, logistică, transport.
Dincolo de entuziasmul cifrelor, rămâne o întrebare de fond: va deveni Ogrezeni un model de autonomie energetică sau doar o formă nouă de dependență economică? Deocamdată, nu este clar în ce măsură energia stocată va fi utilizată local sau va fi vândută pe piața spot externă, în funcție de preț. De asemenea, nu știm dacă sistemul de baterii va permite un control real asupra fluxului energetic în caz de criză – sau dacă va funcționa doar ca un tampon pentru profitabilitatea operatorului.
România are nevoie de proiecte ca Ogrezeni. Dar are nevoie și de transparență, contracte clare, implicare națională și reguli care să asigure că energia verde nu devine doar o altă marfă ieftină exportată pe bani puțini. Dacă aceste lucruri vor fi îndeplinite, Ogrezeni ar putea deveni nu doar un precedent tehnologic, ci și un semn al maturizării energetice românești. Dacă nu, va rămâne o vitrină.
