România va primi 636,9 milioane de euro din Fondul de Modernizare pentru dezvoltarea unor capacități independente de stocare a energiei în baterii. Este cea mai mare alocare acordată unui stat în această rundă de finanțare, în care Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții au aprobat plata a 2,5 miliarde de euro pentru 51 de proiecte energetice din 11 țări ale Uniunii Europene. Banii sunt nerambursabili și provin din veniturile generate de sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii. În cazul României, întreaga sumă este destinată instalațiilor de stocare independente, conectate direct la rețea.
Alocarea este importantă nu doar prin dimensiunea ei, ci și prin destinație. Sistemul energetic românesc are tot mai multă producție solară și eoliană, dar încă prea puține capacități capabile să păstreze energia și să o livreze atunci când consumul crește.
Cea mai mare sumă din această rundă
Din totalul de 2,5 miliarde de euro distribuit prin Fondul de Modernizare, România primește aproape 637 de milioane de euro. Celelalte finanțări sunt împărțite între proiecte de eficiență energetică, modernizarea rețelelor, dezvoltarea surselor regenerabile și reducerea emisiilor în industrie.
România a ales să direcționeze întreaga alocare către stocare. Decizia arată că bateriile de mari dimensiuni au trecut din zona proiectelor secundare în cea a infrastructurii considerate urgente.
Până acum, multe investiții energetice s-au concentrat asupra producerii de electricitate. Au fost construite parcuri fotovoltaice și eoliene, dar sistemele care ar trebui să gestioneze variațiile lor au rămas în urmă.
Finanțarea încearcă să reducă tocmai acest dezechilibru.
Ce înseamnă o instalație independentă de stocare
O instalație independentă, cunoscută și sub denumirea de stand-alone, nu este legată obligatoriu de un anumit parc solar sau eolian.
Ea este conectată direct la rețea și poate absorbi energie din sistem atunci când producția este mare sau prețul este redus. Ulterior, poate livra electricitatea înapoi în orele de consum ridicat.
Această flexibilitate îi permite să îndeplinească mai multe funcții.
Bateria poate cumpăra energie ieftină și o poate vinde în perioadele scumpe. Poate reacționa rapid la variațiile de frecvență. Poate furniza servicii de echilibrare și poate reduce presiunea asupra unor zone congestionate ale rețelei.
Spre deosebire de o baterie instalată lângă un singur parc fotovoltaic, o unitate independentă poate răspunde nevoilor întregului sistem, în limita punctului în care este racordată.
Tocmai de aceea, amplasarea ei este esențială.
De ce are România nevoie de baterii mari
Producția fotovoltaică este concentrată în timpul zilei, în special în jurul prânzului. Consumul maxim apare însă frecvent dimineața și seara.
În zilele însorite, sistemul poate avea un surplus important de energie în orele în care cererea este mai mică. Prețurile scad, iar unele centrale regenerabile pot fi obligate să își limiteze producția.
După apus, energia solară dispare rapid. Rețeaua trebuie să compenseze diferența prin hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau alte surse controlabile.
Bateriile pot absorbi energia produsă în exces la prânz și o pot livra seara.
Acest lucru nu elimină nevoia de rețele, hidroenergie sau centrale de rezervă, dar reduce amplitudinea variațiilor și folosește mai eficient producția deja disponibilă.
Pe măsură ce apar noi parcuri regenerabile și tot mai multe sisteme fotovoltaice instalate de prosumatori, nevoia de stocare devine mai mare.
Ce pot face bateriile pentru rețea
O baterie de mari dimensiuni nu este doar un rezervor care se încarcă și se descarcă o dată pe zi.
Sistemele moderne pot răspunde în fracțiuni de secundă la comenzile operatorului. Această viteză le face utile pentru reglarea frecvenței și compensarea variațiilor bruște de producție sau consum.
Dacă un generator se oprește neașteptat, bateria poate injecta energie imediat, până când alte surse sunt pornite.
Dacă producția regenerabilă crește brusc, bateria poate absorbi o parte din surplus și poate evita dezechilibrele.
Instalațiile pot participa și la piețele de servicii de sistem, unde operatorii sunt plătiți pentru disponibilitate și reacție rapidă, nu doar pentru cantitatea totală de energie livrată.
În anumite zone, bateriile pot amâna investițiile în linii și transformatoare. Acest avantaj apare însă numai dacă proiectele sunt amplasate în puncte în care rețeaua este într-adevăr solicitată.
Banii provin din taxarea emisiilor
Fondul de Modernizare este finanțat prin vânzarea unei părți din certificatele de emisii din sistemul european EU ETS.
Companiile din sectoarele acoperite de sistem trebuie să achiziționeze certificate pentru emisiile lor de dioxid de carbon. O parte din veniturile obținute este direcționată către statele membre cu venituri mai reduse, pentru modernizarea infrastructurii energetice.
Logica este ca banii colectați din costul poluării să fie reinvestiți în reducerea emisiilor și în transformarea sistemelor energetice.
Fondul poate finanța producția regenerabilă, eficiența energetică, rețelele, stocarea, încălzirea urbană și reducerea consumului de combustibili fosili.
În cazul acestei tranșe, România folosește finanțarea pentru una dintre cele mai mari lipsuri ale sistemului său: flexibilitatea.
Granturile pot accelera piața
O instalație mare de stocare presupune costuri ridicate pentru baterii, invertoare, transformatoare, racordare, teren și sisteme de control.
Finanțarea nerambursabilă reduce valoarea pe care investitorul trebuie să o recupereze din exploatarea proiectului. Astfel, pot deveni viabile instalații care ar fi fost prea riscante sau prea lente fără sprijin.
Granturile pot accelera și formarea unei piețe locale. Mai multe proiecte înseamnă experiență pentru dezvoltatori, constructori, distribuitori și operatorii de rețea.
Apar proceduri mai clare, furnizori specializați și modele comerciale testate în condițiile pieței românești.
Există însă și un risc. O finanțare generoasă poate atrage proiecte construite în primul rând pentru obținerea ajutorului, nu pentru utilitatea lor reală.
De aceea, selecția trebuie să urmărească amplasamentul, capacitatea de racordare, serviciile oferite și sustenabilitatea economică după terminarea perioadei de sprijin.
Racordarea rămâne problema centrală
O baterie poate fi performantă și bine finanțată, dar fără un punct potrivit de racordare rămâne un container scump.
Rețeaua trebuie să poată prelua energia atunci când bateria se descarcă și să permită încărcarea în perioadele de surplus.
În zonele congestionate, această condiție nu este simplă. Noi proiecte de producție, consumatori industriali și instalații de stocare concurează pentru aceeași capacitate.
Transelectrica și operatorii de distribuție trebuie să coreleze dezvoltarea bateriilor cu starea reală a rețelei.
Proiectele amplasate corect pot elimina blocaje și pot stabiliza sistemul. Cele amplasate doar acolo unde terenul este ieftin sau racordarea pare ușoară pot avea o valoare mult mai redusă.
Finanțarea trebuie, prin urmare, legată de o planificare energetică reală, nu doar de ordinea în care au fost depuse cererile.
Bateriile nu reduc automat facturile
Stocarea poate reduce volatilitatea pieței și costurile de echilibrare, dar nu există o legătură automată între instalarea unei baterii și scăderea imediată a facturii finale.
Operatorii bateriilor obțin venituri din diferențele de preț și din serviciile oferite rețelei. Ei cumpără energie atunci când este ieftină și o vând atunci când este mai scumpă.
Această activitate poate reduce extremele de preț, dar beneficiul depinde de concurență, de regulile pieței și de dimensiunea totală a capacităților instalate.
Dacă piața rămâne concentrată sau dacă instalațiile sunt remunerate prin scheme prost construite, avantajul pentru consumator poate fi redus.
Bateriile sunt infrastructură utilă, nu o garanție politică pentru energie ieftină.
O sumă mare care trebuie transformată în capacitate utilă
Cei 636,9 milioane de euro reprezintă o oportunitate rară pentru sistemul energetic românesc.
Finanțarea poate aduce sute sau chiar mii de megawați de capacitate de stocare, în funcție de costurile proiectelor, durata de descărcare și condițiile programului.
Mai important decât numărul brut este însă modul în care bateriile vor fi folosite.
Sistemul are nevoie de instalații capabile să reducă dezechilibrele, să absoarbă surplusul regenerabil și să livreze energie în punctele și momentele în care aceasta lipsește.
Succesul nu va fi măsurat prin valoarea contractelor semnate, ci prin capacitatea instalată, energia efectiv mutată și serviciile oferite rețelei.
România a obținut cea mai mare alocare din această rundă europeană. Următorul test nu mai este la Bruxelles, ci în selecția proiectelor, autorizare, racordare și construcție.
Cei 636,9 milioane de euro pot construi una dintre piesele care lipsesc sistemului energetic românesc. Dar numai dacă România finanțează baterii pentru rețea, nu containere pentru fotografii și comunicate.
